Insomnie

E una din serile în care nu pot să adorm . Mâna stângă mi-a amorțit de vreo 5 ori, dar o dezamorțesc din nou si din nou, lăsând loc noilor valuri de amorțeală . 

E una din serile în care nu știu ce să fac să îmi adorm trupul și mintea . Caut diferite căi de a-mi elibera " neliniștea " interioara care nu îmi dă voie să adorm . 

E una din serile în care caut un tovarăș de discuții târzii, cu care să dezgrop amintirile, cu care să dezbat și să disec toate întâmplările, fericite sau mai puțin fericite din viața mea . 

E una din serile în care nu știu ce vreau, dar vreau totul . 

E una din serile în care nu simt, dar simt mult . 

E una din serile în care nu cer, dar cerșesc destul . 

E una din serile în care am nevoie de ceva ... Și încă încerc să îmi dau seama . 

" Be selfish and you will live longer "

Mă gândesc din ce în ce mai mult să devin o persoană egoistă . Sinceră să fiu, nu am motive să fiu darnică ... Dar sunt . Tati îmi spune mereu : " O faptă bună pe zi, doar atât . Nu ai idee cât de mult contează ! " 

Oare are dreptate ? Oare oamenilor le mai pasă ? 

Dacă da, cu siguranță nu tuturor . De ce le-ar păsa tuturor ?

 Nu le pasă de propriile suflete, cu atât mai puțin de al meu ...

" Don't hurt me, no more "

E surprinzător cât de tare te pot dezamăgi niște oameni . Îi vezi atât de buni, îi îndrăgești din ce în ce mai mult, iar apoi, într-o fracțiune de secundă te nenorocesc . Îți nenorocesc sufletul si mintea . Da, fac asta, toți fac asta .

Mai rău decât atât e faptul că nu îmi pasă . Am fost dezamăgită de atâtea ori încât nu mi se mai pare nimic ieșit din comun .. Asta e mai rău .. De ce ? Sunt lucruri cu care nu trebuie să ne obișnuim, dezamăgirile făcând parte din ele .

Din nou aici .. #RomâniaÎnDoliu #Colectiv

Nu am scris de mult .. De prin ianuarie ( 2015 ) .. 

Pentru început, vreau să păstrăm un moment de reculegere pentru tragedia de vineri ( 30.10.2015 ), incendiul din club Colectiv . 

Nu putem judeca, trage concluzii sau căuta vinovați ... Putem doar să luăm aminte . De ce ? Putea să se întâmple oriunde .. Putea să fie acolo oricine, inclusiv noi ,. 

Acum, fiindcă nu mai putem face mare lucru .. Vă îndemn să donați sânge și să vă rugați, doar atât .. 

Cum spuneam mai sus, nu am scris de mult timp .. Nu pot să spun de ce, pur și simplu nu mă mai regăseam, nu în ceea în care am impresia că am devenit .. 

Îmi lipsesc oameni .. Îmi lipsesc prieteni buni, oameni apropoați, suflete care reprezentau, dar care încă reprezintă mult pentru mine .. Cu toate astea, îi mulțumesc lui Dumnezeu ! Îi mulțumesc că sunt bine, că cei dragi care-mi sunt alături sunt bine, dar mai ales pentru el .. Îi mulțumesc pentru el ! 

Nu am mai scris de ceva timp . S-au schimbat multe . Cel mai bun prieten, am pierdut câteva persoane, am câștigat altele, m-am schimbat eu . Cel mai bun prieten ? A plecat . Doar el știe unde și de ce . Nicio explicație, nimic . L-am pierdut . Dar, mai important de atât e că l-am câștigat pe iubitul meu . Doi ochi verzi și 21 de ani . Unul dintre cele mai bune lucruri întâmplate până acum . El e una din puținele persoane care mă fac să zâmbesc zilnic . El și una dintre cele mai dragi persoane pe care le-am întâlnit în liceu, M . Și le mulțumesc ! Dar, când vine vorba de mine nu știu cum să încep . M-am schimbat, știu de ce, dar nu și unde am început, dar am făcut-o . Și mă simt mult mai bine așa . Pare un început bun ! Sper că e la fel pentru toată lumea, fiindcă un câștig e important doar dacă îl au mai multe persoane .