It s beginning to look a lot like Christmas, everywhere you go

  Cu toții știm că cea mai așteptată sărbătoare, de la mic la mare, este Crăciunul . Deci, am ales să vorbesc despre Crăciun .

  Crăciunul semnifică Nașterea Domnului, dar asta doar petru cei cărora le pasă . Cu timpul, Crăciunul a fost dedicat unui domn bătrân cu barbă albă care „ne aducea” cadourile sub brad, îndeplinindu-le dorințele, pe care toți l-am numit „Moș Crăciun” . Și eu, fiind copil îl așteptam pe moșul, dar fiindcă părinții mei sunt din provincie, am învățat că sărbătoarea este închinată de fapt unei minuni . 

  Acum, oamenii își petrec Crăciunul uitând de tradiții sau de însemnătatea acestuia . Petrec sărbătoarea în cluburi, în gălăgie și agitație, uită ceea ce ar trebui cu adevărat sărbătorit . Înainte de sărbători este un du-te vino pentru cadori date din obligațoe, fără nici o noimă, în loc să răsfoiască filele unui an care se află la final

   Eu, nu fac parte din aceste tipare . Încă de mică petrec Crăciunul după vechile tradiții care se păstrează și azi în satul bunicilor mei . Ofer cadourile din suflet, și le primesc cu bucurie oricât de mici ar fi ele . Crăciunul este despre purificare sufletului . 

  Crăciunul este despre noi, nu despre lucruri materiale ...

Nu am scris de ceva timp ... Îmi cam era dor ... Nu am avut nici timp, nici starea necesară

Am fost atât de aglomeratăde chestii fără sens, încât oboseala se amplifica tot mai mult cu fiecare minut . Nici acum nu sunt în cea mai bună formă, dar am nevoie să scriu căci nu am făcut-o de mult .

*

  În graba și nebunia mea, în aglomerația lucrurilor pe care le fac mi-am comprimat timpul . Nu am timp să dorm destul deși mi-aș putea face, nu am timp să citesc deși mi-aș putea face timp și pentru asta, nu am timp să fac ceva ce e benefic pentru mine deși mi-aș putea organiza timpul în așa fel să câștig mai mult pentru mine . Dar totuși de ce n-o fac ?
  Nu dorm noaptea numai la ore târzii fiindcă mai pierd vremea pe internet cu prietenii . Nu am timp să citesc fiindcă orele pierdute din noapte le suplinesc ziua . O fi asta doar o problemă a adolescenței, dar sincer, câți dintre restul oamenilor nu fac asta ? O fi sau nu, este o problemă pe care încerc să o remediez, încet dar sigur, fiind sigură că lucrurile pe care le fac trebuie să-mi facă timpul liber mai plăcut, nu să mi-l comprime la nesfârșit .

Citiți !

  Citiți tot ce prindeți la mână .

  Fie că e vorba de beletristică, cărți fantastice sau reviste despre isorie, geografie etc . Citește până și articolul din ziarul sau revista pe care le găsești în sala de așteptare la dentist . Citește afișele de interes public, citește orice, indiferent dacă sunt în română sau altă limbă pe care o cunoști . Toate sunt mai importante decât crezi !

  De ce ? - Este important să citim pentru a ne dezvolta intelectul . Este important să vedem un anunț pentru a ne familiariza oarecum cu modul de exprimare dar și modul de percepere a celorlalți . Este important să citim o carte, indiferent dacă este beletristică sau S.F., pentru a vedea lumea sau știința din perspectiva altora, pentru a înțelege ceea ce este greu de perceput la prima vedere . 

  Cu ce ne ajută cititul ? 

  1. Ne lărgește orizontul de cunoaștere

  2. Ne îmbogățește imaginația

  3. Ne dezvoltă intelectul, astfel încât să fim capabil să ne exprimăm corect indiferent de situație sau domeniu

  4. Ne oferă un univers paralel în care suntem doar noi și ceea ce citim . Ne oferă liniștea mult dorită, evadarea din cotidian .

  5. Și cel mai important - este „timp pierdut” cu ceva bun

  

  Dezobișnuiți-vă de cititul pe tablete sau laptopuri . Luați o carte, fie că ocumpărați sau o împrumutați de la un prieten sau de la biblioteca orașului . Luați cartea în mână . Priviți coperta, priviți modul în care a fost structurată . Deschideți cartea și inspirați . Inspirați acel miros de carte veche sau nouă, acel miros al paginilor albe sau a paginilor îngălbenite de trecerea timpului .

  Înțelegeți că dacă pierdem asta acum, o pierdem pentru totdeauna . Încercați să înțelegeți că dacă nu citim, suntem pierduți . Suntem pierduți dacă nu construim o bază care să ajute la formarea noastră .

  Citiți și veți înțelege . Doar citiți ..

Criză de timp ..

  Noi oamenii suntem în criză de timp . Toți, indiferent de ceea ce facem sau de modul în care o facem . De unde vine criza de timp ?

Noi oamenii avem tendința de a amâna toate lucrurile ca apoi să fim nevoiți să ne grăbim . Mă uit la mine și mă gândec .. Sunt dispusă să-mi amân alarma de dimineață cu 5 minute ca apoi să fiu nevoită să fug . Sunt dispusă să-mi amân ora de somn, trezindu-mă șifonată dimineața .Fugim la școală, fugim acasă, fugim în oraș, fugim peste tot , Aș vrea să mă trezesc dimineața atât de fresh încât să nu fiu nevoită să amân alarma; de asemenea aș vrea să am atât timp încât să nu fie nevoie să mă grăbesc .. Dar, ce vorbesc ? În subconștientul nostru există o voce care strigă „grăbește-te”, și e destul de greu să te opui .

  De asemenea, criza de timp a devenit oarecum o modă . Adică, e la fel ca virusul colanților cu dungi, a fumatului, a drogurilor și al alcoolului . La început pare interesant, devine un viciu, apoi obișnuița . Pur și simplu te obișnuiești . Iar problema este că nu ar trebui să fie nimic normal în a te grăbi . 

Am nevoie de ...

  Am nevoie de somn, de liniște, de o pauză . Am nevoie să respir liniștită fără ca oboseala să-mi amplifice fiecare sentiment negativ . Supărarea, nervii și neliniștea sunt amplificate de stres . Mult stres . Stresul care mă obosește . 

  Cu toate că stresul își face simțită prezența de aproape o lună, simt că indiferent de oboseală voi face față .. Până la urmă, dacă n-aș fi putut face față, n-aș fi ajuns aici . Dar, singurul lucru care lipsește, fie mai sunt și liniștea și somnul, darrr am nevoie de ....

  Am un sentiment de frică . Am un nod în stomac și habar nu am de ce . Nici măcar nu știu în ce stare mă aflu, sau de ce vreau să o schimb într-una nasoală .
Mă simt obosită și lipsită de orice chef . Fără chef de a face ceva, de a mânca . Cred că am nevoie de cel mai bun prieten .
  Exact, „ cel ” . Este un el de aproape 18 ani . Ne-am cunoscut acum 3 ani, nu am vorbit un timp și nu credeam că o vom face prea curând . De 1 an suntem cam cei mai buni prieteni, iar de câteva luni simt că nu-l mai recunosc . Problemele lui pe plan sentimental mă afectează într-o oarecare măsură . Adică nu suport să-l văd mereu trist . Nu suport să-mi vorbească sec și aiurea doar pentru că îi e dor de „ ea ” . Nu mi-e milă, dar când îl văd cum suferă e ca și cum aș suferi eu . Tocmai de asta ne certăm destul de des . Nu suport să-l văd cum nu face nimic, și fiind amândoi niște firi vulcanice, devine destul de ușor să ne certăm .
  Poate de-asta am acel sentiemnt de frică și acel nod în stomac, poate pentru el ...

  Nu am nicio idee cum să încep . Deși nu e prima oară, mă simt ca o începătoare . Sentiment stupid . 

  Sunt o adolescentă . Cei de vârsta mea sunt acum în cluburi sau cafenele, doar e vineri seara . Ce mă face să stau aici și să scriu ? Nu știu . Probabil concepția alor mei cu : „ ieșitul în oraș noaptea poate fi periculos ” sau „ există alte moduri de a te distra ” . Oricum, prefer să-mi petrec timpul scriind aici, decât în gălăgie și aglomerație .

  Introducerea e gata . Despre mine ? Ohh, da . Sunt una dintre cele mai vesele, dar totodată una dintre cele mai triste persoane . Zâmbesc non-stop, dar am momente în care aș plânge râuri . Momente în care nu mai rezist să ascund tristețea, momente în care îmi lipsește atât de mult . Da, el . El, e un zâmbet larg și frumos, ochi căprui mari, păr șaten și vreo 1,80 înălțime, în vârstă de 20 de ani . Am fost împreună acum un an și jumătate . Cele mai frumoase și stresante 2 luni jumătate din întreaga mea adolescență ; cel puțin de până acum . Am renunțat la el ca la o jucărie veche . S-a întors ca un cățeluș, și l-am lăsat să plece cu coada-ntre picioare, fără să realizez că era primul pe care l-am iubit, iar pentru o lungă perioadă de timp va rămâne singurul . Acum un an, s-a întors a 3-a oară, l-am lăsat din nou să plece, iar de atunci, încă aștept să mă sune, sau să dea un semn . Ghici ce ! Nimic ...Dar, încă aștept fără să am vreun motiv, sau fără să știu ...